De multe ori, clienții mei aud de la mine fraza “jocurile de putere nu au ce caută în relații” sau “nu e nevoie să ai mereu dreptate și să mergi până în pânzele albe doar ca să ai dreptate”, pentru că riscul este de a rămâne cu dreptatea și de a pierde relația. „Ce e mai important pentru tine?” îi intreb eu. Să ai dreptate sau să ai o relație frumoasă și armonioasă?
Mi-am propus în urmatoarele rânduri să povestim, pe scurt, despre jocurile de putere și să redau 23 de potențiale jocuri de putere, așa cum susține autoarea cărții Dragoste sau Dependență, Brenda Schaeffer.
De ce apar jocurile de putere?
Unii dintre noi avem tendința de a folosi jocurile de putere în relații pentru a obține un avantaj asupra partenerului sau pentru a ne demonstra nouă înșine că suntem mai presus decât celălalt. În spate, pot exista gânduri de tipul, “puterea nu este suficientă pentru amandoi, doar unul trebuie să dețină controlul”, sau “doar prin putere pot obține ceva de la celălalt”, sau “dacă eu cedez, sunt fraier”.
Cum arată jocurile de putere în relații?
Ca adulți, jocurile de putere arată în multe feluri, ori vreau ca celălat să facă cum îmi doresc eu și dacă nu face mă gândesc că nu mă iubește suficient, ori îl condiționez să facă tocmai cum vreau eu pentru a nu pierde iubirea mea, sau din contra, devin victimă și mă supun fix pentru a-i face pe plac și a nu-l pierde pe celălat, gândind că așa îl voi controla să nu mă părăsească.
Ce se ascunde în spatele jocurilor de putere?
Aceste jocuri își au rădăcina în copilărie, atunci când în jurul vârstei de 2 ani începe să intre în funcțiune nevoia de independență și autonomie și vrem să explorăm tot ce este în jurul nostru și să facem, evident, tot felul de lucruri care nu sunt tocmai sigure. Cheia aici e felul în care reacționează părintele: unii îi ceartă pe copii atunci când se răzvrătesc și copiii învață să își suprime furia, alții nu rezistă tantrumurilor și urletelor și le dau ceea ce vor, cedând în fața lor, fără însă a veni cu explicații, iar alții, mai puțini din păcate, stiu să pună limite sănătoase acolo unde este cazul și să împlinească nevoia de explorare și cunoaștere a mediului, dar și cea de autonomie, cedându-i din când în când copilului puterea într-un mod sănătos și adecvat vârstei.
Cum trebuie să gestionăm astfel de situații?
Relațiile sănătoase, parinți-copii nu trebuie să fie dominate de jocuri de putere sau condiționări de tipul dacă faci asta, atunci te las să te cațări pe masă așa cum vrei tu, ordine, amenințări, pretenții sau pedepse fizice. Atât părinții, cât și copiii pot să își exercite puterea în felul lor, împărțind-o, creând punți de comunicare, iubire și spijin. Ceea ce uită de multe ori părinții să îi învețe pe copii, este că puterea nu trebuie neapărat obținută în detrimentul celorlalți.
Iată mai jos 23 de potențiale jocuri de putere, așa cum sunt redate în cartea Dragoste sau Dependență și apoi varianta pe care eu, cu pălăria de terapeut, o propun pentru a-i sprijini pe oameni să aibă relații armonioase și sănătoase.
1. A da sfaturi dar a nu accepta să primeşti sfaturi.
2. A avea dificultăţi în a te adresa celorlalţi şi în a cere sprijin şi iubire.
3. A da ordine, a pretinde şi a aştepta mult de la ceilalţi.
4. A încerca să plăteşti cu aceeaşi monedă sau a
diminua stima de sine şi puterea celorlalţi.
5. A-i judeca pe ceilalţi, a le sabota succesul, a le căuta nod în papură, a-i persecuta şi pedepsi.
6. A nu ceda, a nu răspunde dorinţei sau nevoilor celorlalţi.
7. A face promisiuni şi a nu le respecta, a-i face pe ceilalţi să ne acorde încredere pentru a o trăda ulterior.
8. A-i supraproteja şi sufoca pe ceilalţi.
9. A-i privi pe ceilalţi de sus, a te purta condescendent pentru a-i face să se simtă inferiori, a intimida.
10. A lua decizii în locul celorlalţi, a nu avea încredere în capacitatea celorlalţi de a rezolva probleme.
11. A-i pune pe ceilalţi în situaţii fără ieşire.
12. A încerca să îi schimbi pe ceilalţi dar a refuza să te schimbi.
13. A-i ataca pe ceilalţi atunci când sunt cei mai vulnarabili.
14. A afişa o atitudine de antidependenta - nu am nevoie de tine.
15. A forţa, a mitui, a intimida.
16. A-ţi arăta dezamăgirea sau nemulţumirea, convins că ai dreptate, a purta ranchiună
17. A-i abuza pe ceilalţi, verbal, emoţional, sexual sau fizic
18. A fi agresiv, considerantu-te doar hotărât.
19. A căuta cu tot dinadinsul să câştigi sau să ai dreptate.
20. A nu ceda cu încăpăţânare, a nu renunţa la propriile păreri.
21. A avea dificultăţi în a admite că te-ai înşelat sau în a-ţi cere iertare.
22. A răspunde indirect, evaziv la întrebări.
23. A nu renunța, a lua apărarea tuturor comportamentelor de mai sus.
1. A fi deschis și dispus să primești sfaturi și feedback de la ceilalți, recunoscând că avem nevoie de sprijin și că putem învăța și crește prin perspectiva celorlalti.
2. A-ți exprima nevoile și emoțiile cu sinceritate, cerând sprijin și iubire atunci când ai nevoie. A înțelege că este o dovadă de curaj să ceri ajutor și să primești susținerea celor din jur.
3. A respecta autonomia și limitele celorlalți, fara sa impui si fara sa ai asteptari nerealiste.
4. A practica empatia și respectul față de ceilalți, recunoscând și apreciind felul fiecaruia de a fi.
5. A practica acceptarea și înțelegerea celorlalți, evitând judecățile. A încuraja succesul și dezvoltarea personală a celorlalți, oferind sprijin autentic.
6. A fi deschis și flexibil în a răspunde nevoilor și dorințelor celorlalți, fără a neglija propriile nevoi și limite. A practica echilibrul între a da și a primi, recunoscând că satisfacerea nevoilor ambelor părți este importantă pentru relații sănătoase.
7. A fi responsabil și consecvent în respectarea promisiunilor făcute celorlalți. A construi încredere prin acțiuni coerente și integritate.
8. A permite celorlalți să își asume responsabilitatea și să-și gestioneze propriile experiențe și decizii. A oferi sprijin și îndrumare în mod echilibrat, fără a sufoca sau controla. A promova autonomia și creșterea personală a celorlalți, respectând nevoile și spațiul lor.
9. A trata pe ceilalți cu respect și egalitate, fără a le submina stima de sine sau a-i intimida. A promova un mediu de susținere și încurajare reciprocă, în care toți se simt valorizați și apreciați pentru contribuțiile lor.
10. A încuraja implicarea și participarea celorlalți în luarea deciziilor și rezolvarea problemelor. A avea încredere în abilitățile și cunoștințele lor, oferind sprijin și îndrumare în momentele necesare. A promova colaborarea și învățarea reciprocă.
11. A oferi alternative și soluții, încurajând gândirea creativă și explorarea opțiunilor. A evita impunerea situațiilor fără ieșire sau exercitarea unui control excesiv.
12. A practica acceptarea și toleranța față de cei din jur, respectând individualitatea și libertatea lor de a alege. A fi deschis la schimbare și a recunoaște că evoluția personală este un proces comun, în care toți avem oportunitatea de a crește și de a ne dezvolta.
13. A fi empatic și compasiune față de ceilalți, oferind sprijin și încurajare în momentele lor vulnerabile.
14. A recunoaște importanța relațiilor interdependente și a conectării cu ceilalți. A încuraja cooperarea și colaborarea, recunoscând că nevoia de interacțiune și sprijin reciproc este naturală și benefică.
15. A utiliza comunicarea deschisă și respectuoasă pentru a-ți exprima nevoile și dorințele, evitând forțarea, mituirea sau intimidarea celorlalți.
16. A exprima dezamăgirea sau nemulțumirea într-un mod constructiv și deschis, fără a purta ranchiună sau a fi convins că doar tu ai dreptate. A practica empatia și a fi dispus să asculți și să înțelegi perspectiva celorlalți.
17. A-i trata ceilalți cu respect și demnitate, evitând orice formă de abuz - verbal, emoțional, sexual sau fizic. A promova relații bazate pe siguranță și respect reciproc.
18 A manifesta hotărâre și determinare în atingerea obiectivelor personale, fără a fi agresiv. A practica comunicarea assertivă și a-ți exprima opiniile și dorințele într-un mod respectuos și non-violent.
19. A fi deschis la compromis și colaborare, evitând o atitudine competitivă excesivă. A recunoaște că nu întotdeauna este vorba despre a avea dreptate, ci despre construirea unor relații armonioase și rezolvarea problemelor într-un mod echilibrat.
20. A fi deschis la idei și opinii diferite, a asculta și a lua în considerare perspectiva celorlalți. A fi dispus să cedezi atunci când este necesar, recunoscând că flexibilitatea și adaptabilitatea sunt importante pentru relații sănătoase și echilibrate.
21. A avea maturitate în a recunoaște propriile greșeli și în a cere iertare atunci când este necesar. A practica responsabilitatea personală și a învăța din experiențe pentru a crește și evolua.
22. A răspunde direct și sincer la întrebări, fără a evita subiectele sau a fi evaziv. A practica comunicarea deschisă și transparentă, creând un mediu de încredere și autenticitate.
23. A recunoaște și a renunța la comportamentele toxice și dăunătoare enumerate anterior. A promova relații bazate pe respect, empatie și înțelegere reciprocă. A fi responsabil în a-ți asuma propriile acțiuni și a te implica în construirea unui mediu armonios și sănătos.