Acest articol este despre furie si despre sanatate si despre multe efecte negative ale exprimarii si reprimarii furiei.
Imi amintesc de povestea unei fetite de 10 ani, intr-o vacanta de vara. Ce prilej de bucurie nespus de mare, sa vina vara si sa mergi la tara, sa te joci cu animalele din tarc, sa zburzi prin gradina, sa te sui in copaci si sa mananci caise usor versi pentru ca inca nu s-au copt. Rosiile proaspete rupte direct din vrejul lor, cartofii scosi din pamant, micuti si noi, ouale luate din cotetul gainilor, joaca in praf cu ceilalti copii, plimbatul cu roaba. Dar e mai mult de atat. Intr-o dimineata racoroasa de vara, cand inca soarele nu dogoreste, bunica o trezeste pe fetita si o roaga sa o ajute sa scoata cartofi. E incantata ca are voie sa tina in mana o ustensila cu care altfel nu se poate juca, fiind periculoasa. Ia sapa ce ii ajungea la frunte si imita neindemanatic miscarile bunicii. Dupa o ora, cele doua gospodine reusesc sa scoata din pamantul umed o galetusa de cartofi. Ziua continua cu joaca si veselie iar pranzul vine cu pofta de cartofi la ceaun, in untura cu branza proaspat scursa. Dar la masa, fetita primeste o portie de fasole. Usor confuza, o roaga pe bunica sa ii faca cartofi, aurii si crocanti pe exterior, moi si pufosi pe interior asa cum doar bunicii ii iese. Dar ea spune ca nu are vreme de cartofi si „..azi mananci fasole”. Din nou fetita o roaga si ii spune ca nu ii place fasolea, vrea cartofi. Ba chiar incepe usor sa planga. Bunica ridica tonul si exprima foarte clar, „…mananci fasole sau nu mai primesti nimic pana maine! Si nu te mai zmiorcai, esti mare, ce te zmiorcai la 10 ani”. Si continua cu alte critici…. fetita se ridica furioasa, se duce catre usa si da cu pumnul in geam strigand „-Nu vreau fasole, vreau cartofi cu branza!” Geamul se crapa dar nu cade.
„- Nu te mai tin, maine cand vine maica-ta sa impachetezi tot sa mergi acasa. M-am saturat de tine, razgaiata mica! Vorbesc eu cu taica-tu sa ii spun ca te alinta prea mult. Te duci acasa!”
Si asa, din aceasta intamplare, dar si din altele similare, fetita noastra a inteles ca plansul nu ajuta la nimic, daca exprimi ce simti asa cum stii tu, esti respins, cand nu faci cum vor ceilalti, oamenii se supara si te trimit in alta parte. Si ca sa nu mai fii respins nu te mai manifesti, nu mai spui ce vrei, nu iti mai exprimi nevoile, faci pe plac celorlalti fara sa mai stii sa iti faci pe plac tie insuti. Si cand ceva este nedrept, nu spui, taci si inghiti si faci cum ti s-a cerut, cand cineva iti cere prea mult fata de cat ofera, ii dai pentru ca altfel te trimite in alta parte. Si nu poti sa ii spui nimic, nu poati sa tipi „frate, nu e corect!” atunci cand e ceva nedrept, nu poti sa dai cum pumnul in geamul de la birou sau in birou, pentru ca oamenii te vor respinge. Dar cumva parca ii invidiezi pe cei care fac asta, care trantesc usi cand se enerveaza si spun in fata lucrurilor pe nume. Ai vrea sa poti si tu…
Si toata aceasta furie neexprimata se aduna si se intoarce impotriva ta. Asa apar dureri de cap, comportamente autodistructive – mancatul compulsiv, probleme de inima si fluctuatii ale tensiunii arteriale, probleme dermatologice si altele care nu se manifesta fizic, ci psihic dar cele fizice sunt mult mai palpabile si le recunoastem mai usor. Pentru ca acest cazan sub presiune, furia, trebuie sa „iasa” pe undeva, isi gaseste multe „supape” uneori in familie, strigand la proprii nostri copii, sau la locul de munca, sau prin comportamente distructive fata de noi.
Cred ca cel mai important lucru de inteles aici este ca furia este o emotie comuna si normala. In anumite situatii, este absolut normal sa ne enervam, sunt atat de nedrepte si incorecte incat e logic ca te vor scoate din minti. Modul in care ne manifestam furia insa este cheia. Manifestarea furiei este un comportament iar comportamentele sunt invatate. Daca nu ne-a arata nimeni un mod constructiv de a ne manifesta atunci cand suntem furiosi, vom face ce am invatat, tipam, urlam, aruncam cu lucruri, trantim, sau din contra, nu mai spunem nimic, lasam capul in jos si permitem furiei sa se acumuleze in interior.
Un lucru interesant este ca furia este uneori o masca pentru alte sentimente si emotii cu care insa nu ne simtim comfortabil. Unele persoane simt furie atunci cand le e de fapt frica, cand se simt tristi sau singuri si furia devine aici un mecanism de protectie a lor ascunzand in spatele ei aceste emotii cu care nu sunt confortabili.
Iar intrebarea nelipsita, ce sa faci cand esti furios, cum sa alegi calea potrivita pentru tine si pentru ceilalti?
Am vazut multe articole care sugereaza sa iti iei 10 secunde si sa numeri, sa iesi pe balcon sau sa mergi in alta parte sa tipi, sa lovesti perna (ce vina are perna?) sa mergi la masaj si la diverse sedinte de relaxare, sa bei lapte cald si sa meditezi. Nu neg ca toate aceste lucruri functioneaza insa ele au efect pe termen scurt, pe moment te vei simti bine lovind o perna, e chiar racoritor insa nu iti rezolva problema.
Ce am observat eu ca functioneaza si are efect pe termen lung, ba chiar vindeca mai multe aspecte este sa explorezi si sa adresezi sursa furiei. Sa spui ce ai de spus pana la capat exprimandu-ti atat nevoile cat si toate frustrarile acumulate pana in acel moment. Din pacate nu putem exprima aceasta furie in forma ei bruta, consecintele pot fi mult prea grave, ne putem pierde locul de munca sau putem pierde relatii importante pentru noi. Cel mai bine are efect in cabinet, atunci cand reprezentam persoana pe care suntem furiosi prin ceva simbolic si ne racorim spunandu-i tot ce avem pe suflet, cat de incorect a fost, cum ne-a ranit, cum ne e teama sa ii spunem lucrurile in fata, si toate astea le facem asa cum simtim, tipand sau plangand, fiind suparati si nervosi, pe tonul pe care il alegem noi folosing cuvintele pe care simtim. (Am putea face asta si singuri insa are mult mai mult efect atunci cand cineva asculta si intelege prin ceea ce trecem ba poate chiar sa ne ajute sa exploram adevarata sursa a furiei). Si, dupa ce ne-am racorit luam toate mesajele importante, dam la o parte ce nu e politicos si reformulam astfel incat sa putem sa exprimam nevoile si dorintele noastre intr-un mod asertiv.
Terapeutul ajuta aici la formularea acestor mesaje intr-un mod echilibrat, daca avem tendinta sa fim prea duri le tempereaza si daca avem tendinta sa nu spunem foarte multe ne ajuta sa ne exprimam astfel incat, in viitor cand ne confruntam cu situatii care ne infurie sa putem reactiona corespunzator, sa nu mai acumulam frustrari fiind supusi sau sa nu ne manifestam nepotrivit tipand si invinovatind.